Este România o țintă pentru Rusia? Ministrul Apărării: „Climatul de securitate s-a deteriorat în ultimii ani”

O prezență militară sporită a NATO la Marea Neagră,prin brigada multinațională din România și prin măsuri aeriene și navale, invocată de secretarul general al Alianței ca răspuns la amenințările Rusiei, este justificată în condițiilee în care climatul de securitate în zonă s-a deteriorat în ultimii ani.

„Aș vedea aceste măsuri în relație cu ansamblul climatului de securitate din zona lărgită a Mării Negre, climat care este foarte deosebit față de cel pe care îl știam, îl vedeam până în 2014, climat care s-a schimbat, s-a deteriorat pe fondul unor acțiuni întreprinse de Rusia începând cu anexarea ilegală a Crimeei și continuând cu instabilitatea care se înregistrează și în prezent în estul Ucrainei, dar și constând într-o acumulare militară evidentă în peninsula Crimeea, în Marea Neagră. Flota Mării Negre a Rusiei a sporit considerabil atât din punct de vedere al capabilităților navale cât și al celor aeriene de sprijin. De asemenea, vedem că Marea Neagră, peninsula Crimeea devin un fel de platformă pentru proiectarea forței la distanță de către Rusia cu obiectiv principal Mediterana de Est. Deci nu există o consacrare doctrinară sau politică a faptului că Rusia constituie o amenințare pentru alianță, implicit nici pentru România, dar aceste măsuri sunt un răspuns la un mediu de securitate deteriorat pe fondul acțiunilor Rusiei”, spune Motoc.

În ce măsură este România o țintă pentru Rusia, cât ne protejează scutul antirachetă de la Deveselu și care este importanța brigăzii multinaționale din țara noastră, aflați din interviul de mai jos al Ministrului Apărării, acordat Mediafax:

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat că Alianța Nord-Atlantică va consolida prezența militară în regiunea Mării Negre, prin brigada multinațională din România și prin măsuri aeriene și navale, scopul fiind contracararea acțiunilor agresive ale Rusiei. Este Rusia în acest moment o amenințare pentru NATO, în general, și pentru România, în particular?

Mihnea Motoc: În primul rând aș vedea ca important aici și ca factor motivator al măsurilor privind constituirea unei prezențe aliate avansate în sudul flancului estic, la Marea Neagră, despre care amintea din nou secretarul general al NATO săptămâna trecută, aș vedea aceste măsuri în relație cu ansamblul climatului de securitate din zona lărgită a Mării Negre, climat care este foarte deosebit față de cel pe care îl știam, îl vedeam până în 2014, climat care s-a schimbat, s-a deteriorat pe fondul unor acțiuni întreprinse de Rusia începând cu anexarea ilegală a Crimeei și continuând cu instabilitatea care se înregistrează și în prezent în estul Ucrainei, dar și constând într-o acumulare militară evidentă în peninsula Crimeea, în Marea Neagră. Flota Mării Negre a Rusiei a sporit considerabil atât din punct de vedere al capabilităților navale cât și al celor aeriene de sprijin. De asemenea, vedem că Marea Neagră, peninsula Crimeea devin un fel de platformă pentru proiectarea forței la distanță de către Rusia cu obiectiv principal Mediterana de Est. Deci nu există o consacrare doctrinară sau politică a faptului că Rusia constituie o amenințare pentru alianță, implicit nici pentru România, dar aceste măsuri sunt un răspuns la un mediu de securitate deteriorat pe fondul acțiunilor Rusiei. Aceasta nu înseamnă că suntem închiși față de perspectiva reluării dialogului cu Rusia. S-a consemnat foarte precis acest lucru și la summitul de la Varșovia și în reuniuni politice ulterioare. Este necesar să se întrunească o serie de condiții pentru restabilirea acestui dialog la parametrii la care era înainte de 2014, condiții care țin de respectarea legalității internaționale. Evident că nu ne raportăm nici noi, România, nici NATO la aceste fenomene strict militar, e vorba doar de un răspuns, o gestionare militară a situației, ci evident rămâne extrem de important factorul politico-diplomatic, calea negocierilor, care sunt urmate în continuare.

Vladimir Putin a avertizat că Rusia va trebui să neutralizeze toate amenințările la adresa securității, inclusiv pe cele generate de sistemul antirachetă al NATO. Până unde credeți că va merge Putin? Este România o țintă?

Asta nu pot să speculez. Pot să repet și să contextualizez puțin ca să înțelegem cum ne raportăm la astfel de declarații. Această facilitate antibalistică de la Deveselu este în primul rând o măsură de creștere a securității proprii a României, dar și a Europei în ultimă instanță. Este o măsură care conferă protecție pentru populații, forțe, teritorii. E vorba nu numai de România, ci și de alți aliați care sunt acoperiți de această umbrelă antibalistică și este vorba despre răspunsul la un pericol contemporan major, indiscutabil, acela al proliferării programelor de rachete balistice. Am spus în nenumărate rânduri că, din toate punctele de vedere, facilitatea de la Deveselu este strict defensivă, este în deplină consonanță și respectă prevederile legislației internaționale, este în acord cu arhitectura de securitate pe care NATO o afirmă și o confirmă și o reconfirmă de la summitul de la Lisabona până în prezent. Nu sunt lucruri necunoscute. Scutul nu are nicio legătură cu Rusia, nu este de natură să modifice, să afecteze în vreun fel ecuația strategică din zonă. Faptul că uneori este prezentată găzduirea de către România a acestei facilități ca un element ce ne transformă într-o țintă e regretabil. Este evident că dacă ținem cont de toate aceste precizări pe care le-am făcut în nenumărate rânduri este nefundamentat să existe o asemenea percepție, dar dacă este să devenim țintă pentru că ne consolidăm securitatea, cred că e preferabil să fim țintă fără a ne consolida securitatea. Ar trebui notat aici din nou faptul că începând cu summitul de la Varșovia, facilitatea de la Deveselu este o parte a sistemului integrat al alianței de apărare antirachete balistice, deci nu mai putem vorbi de ținte izolate. Până la urmă problema ar trebui pusă în alți parametri. Evident că trebuie să ne gândim și o facem împreună cu partenerii și cu aliații nostri la elemente de consolidare a protecției antiaeriene a facilității de la Deveselu, pentru că evident sunt semnale care ne dau de gândit și trebuie să avem în vedere și această dimensiune.

Poate fi modificat scutul antirachetă de la Deveselu într-un sistem ofensiv în cazul în care situația ar cere-o?

Nu există nicun fel de plan în această direcție. Această perspectivă nu poate fi luată în considerare din punct de vedere politic, nu poate fi luată în considerare din punct de vedere doctrinar și nu este posibilă această convertire din punct de vedere tehnic, nu este posibilă transformarea destinației rachetelor în momentul actual, acestea sunt speculații care nu au fundament.

Revenind la declarațiile secretarului general al NATO privind măsurile aeriene și navale de la Marea Neagră, este vorba de acea așa-zisă flotă de la Marea Neagră, inițiativă pe care Bulgaria a respins-o imediat după vizita președintelui Iohannis la Sofia? Continuă discuțiile în această direcție?

Desigur, discuțiile continuă. Aș vrea să precizez din capul locului că în mod oficial România nu a folosit niciodată termenul de flotă la Marea Neagră. O flotă NATO la Marea Neagră este destul de greu de conceput. Ceea ce am propus noi încă de la începutul anului este un cadru maritim întărit de pregătire și exerciții la Marea Neagră. Cele câteva accente politice survenite pe parcursul anului în dezvoltarea acestui proiect nu au schimbat nimic din realitatea programului de exerciții multinaționale care se desfășoară cu participarea aliaților riverani, cu participarea unor aliați din afara Mării Negre, atât în apele noastre teritoriale, cât și în apele teritoriale ale Bulgariei și în cele ale unor țări partenere cum este Ucraina. Aceste exerciții continuă, ele reprezintă baza de la care am pornit în definirea inițiativei noastre care înseamnă o sistematizare mai puternică a acestor exerciții, respectiv racordarea lor mai strânsă și de o manieră instituționalizată cu NATO, cu planificarea NATO, cu MARCOM, care este comandamentul maritim al NATO și cu programul lor de exerciții. Discuțiile continuă, am făcut un pas înainte, e adevărat, nu de anvergura pe care o așteptam, în implementarea deciziilor pe care le menționați ale summitului de la Varșovia. Am făcut acest pas la reuniunea miniștrilor apărării din țările NATO din luna octombrie. În acest moment continuăm discuțiile cu aliații riverani și cu autoritățile militare ale NATO pentru a putea ajunge la următoarea reuniune, cea din februarie 2017, la concretizarea acestor decizii pe două dimensiuni. Una este prinderea ideii de cadru maritim întărit pentru pregătiri la Marea Neagră. Cea de a doua, la aprobarea unui element de coordonare maritimă la Marea Neagră. Rămâne de văzut unde va fi găzduit. Ceea ce este important acum este că acest element care ar asigura conexiunea cu MARCOM, departamentul de resort al NATO.

Se mai poate spera la o inițiativă regională navală în Marea Neagră, așa cum era vorba înainte de summitul NATO sau rămânem la stadiul exercițiilor și antrenamentelor comune?

Nu aș diminua importanța unui program susținut de exerciții și antrenamente la Marea Neagră. Ceea ce se urmărește prin acest program este, pe de o parte, creșterea interoperabilității în acțiunea capabilităților navale ale riveranilor, ale altor aliați care pot veni cu respectarea prevederilor convenției de la Montreux la Marea Neagră. Deci creșterea abilității de a lucra împreună și de a desfășura misiuni la Marea Neagră. Pe de altă parte, această inițiativă este de natură să arate o prezență crescută a NATO la Marea Neagră în ceea ce reprezintă partea posturii întărite de descurajare și de apărare. Nu vom prevedea alte dezvoltări pentru această componentă a prezenței aliate avansate. Dacă atingem cele două obiective de care vorbeam, cred că ne-am împlinit scopul pentru această etapă.

Care sunt statele aliate care au confirmat până acum participarea la brigada multinațională NATO și care sunt perspectivele, la cine ne mai așteptăm?

Mihnea Motoc: La ministeriala din octombrie am fost pozitiv surprinși de numărul mare de aliați care și-au anunțat contribuția în general la prezența aliată avansată din sudul flancului estic. Aici vorbim de componenta terestră, brigada multinațională, dar și de componentele maritime și aeriene. Șapte aliați au fost de acord să ne referim public la contribuțiile lor. Mai sunt și alții care s-au exprimat favorabil. În privința brigăzii multinaționale propriu-zise, cu titlu de exemplu, Germania a confirmat deja participarea cu ofițeri de stat major, studiază și alte forme de a contribui la brigada multinațională. Să nu uităm că va fi nevoie de dezvoltări nu numai imediat, în 2017, dar și în continuare. Portugalia a declarat recent că va veni cu ofițeri de stat major dar va și afilia o brigadă portugheză. Bulgaria va contribui cu 400 de militari la brigada multinațională. De asemenea, Polonia oferă o companie pentru brigada multinațională și noi vom face același lucru pentru grupul de luptă având Statele Unite ca națiune cadru din Polonia. Mai sunt și alții, la ora actuală obiectivul nostru imediat este acela de a organiza acest puzzle de contribuții într-o alcătuire coerentă și de a asigura cât mai rapid în acest fel multinaționalitatea reală a acestei brigăzi. S-a vorbit la început despre faptul că întrucât brigada multinațională se constituie pe o brigadă cadru românească deja existentă, ar fi un fundament național pe care se adaugă un veșmânt NATO, ceea ce nu ar face-o să se transforme într-o componentă efectivă a prezenței aliate. Nu este deloc așa și lucrul acesta a fost demonstrat în octombrie și subsecvent prin discuțiile foarte avansate pe care le avem cu aliații care s-au oferit să contribuie în vederea precizării modului în care contribuțiile lor vor intra la această brigadă multinațională.

Care este rolul României în brigada multinațională? În afară de forțele terestre, ce efective participă la menținerea securității în zona Mării Negre?

România participă deja cu o brigadă identificată, Brigada 2 de la Craiova, care este printre cele mai bine încadrate din țară, dintre cele mai bine echipate și instruite. Dacă e să ne referim la aspectul de încadrare, pentru a vă face o idee despre ordinul de mărime la care ne putem aștepta de la viitoarea brigadă multinațională, Brigada Rovine are o încadrare de peste 3.000 de militari. Aceasta este contribuția principală a României la dezvoltarea brigăzii multinaționale, care odată operaționalizată va opera sub comanda și controlul comandamentului multinațional de divizie sud-est, găzduit la București. Rolurile pe care le vor juca aliații care și-au angajat contribuții la brigada multinațională au fost gândite de noi de la început. Am identificat necesarul de complementare cu unități specializate a posibilităților pe care Brigada 2 le are deja. Am încercat să anticipăm care ar fi acele rațiuni care ar avea disponibile astfel de contribuții și din acest proces au rezultat anunțurile făcute de aliați. La ora actuală le organizăm, le sistematizăm și le punem într-un tot coerent.

Ce proiecte se derulează în acest moment în programul de modernizare și înzestrare cu tehnică militară a Armatei Române?

Aș vorbi mai degrabă de politica de achiziții pe care am urmat-o anul acesta. Cam toate proiectele derulate sau pe care le startăm în 2016, răspunzând unor linii de principiu, pe care le-am respectat. Anume ne-am propus achiziționarea de echipament modern, critic necesar pentru toate categoriile de forțe. Am privilegiat abordarea care înseamnă că nu mai importăm propriu zis echipamente, tehnică, sisteme militare, ci încercăm să încheiem acorduri cadru cu producători puternici, cu renume în domeniile respective, care acceptă să transfere fabricație în cea mai mare măsură a posibilului în România. Urmând aceste principii de bază ale politicii de achiziție, o să le regăsiți în perspectivele pe care le generează acordul de înființare a unei societăți mixte între Uzina Automecanică Moreni și Rheinmetall Landsysteme, care va dezvolta un transportor blindat de trupe 00 prin cooperare între cele două entități pe partea de cercetare tehnologică și de know-how, pentru a dezvolta un produs care corespunde cerințelor formulate de forțele noastre terestre, cu fabricare în România. Acest parteneriat este consfințit, el urmează să oferteze Ministerul Apărării Naționale cu un produs la care va ajunge în cel mai scurt timp. Desigur, în etapa de tatonări a acestui parteneriat, așteptările Ministerului Apărării și comenzile pe care le poate face au fost esențiale pentru decizia luată de compania germană. Suntem într-o fază de pregătire în sensul că am lansat proiectul de act normativ, am solicitat și aprobarea Parlamentului din luna octombrie pentru achiziționarea unui număr de patru corvete multifuncționale, tot cu fabricare în România, în concepția și intenția MApN. Am solicitat, de asemenea, aprobarea Parlamentului pentru achiziția de autocamioane, platforme auto multifuncționale pentru forțele noastre terestre, toate programe care se desfășoară pe un anumit interval de timp, cu preluarea fabricației în România. În ceea ce privește camioanele, preconizăm o licitație deschisă. Rezultatul ei nu putem să îl anticipăm, dar ne ghidăm după același principiu pe care l-am enunțat sub politica de achiziții din 2016. Anul acesta am primit în dotare primele aparate F16, urmează să completăm cu încă trei aparate probabil la jumătatea lunii decembrie. Efortul de a constitui prima escadrilă de F16… am purtat discuții și ne apropiem cred de o concluzie pentru a putea demara contractarea celei de a doua escadrille de aparate F16. Sunt numai câteva exemple din ce am întreprins până acum și să evidențiez faptul că am încercat să nu ne abatem de la principiile pe care cred că le reclamă, pe care le dorește îndeplinite opinia publică în momentul de față.

Cât ne costă până la urmă corvetele, inițial costul anunțat era estimat la 800 de milioane de euro, apoi s-a vorbit că va costa dublu cu tot cu muniții și know-how.

Nu putem vorbi de costuri în momentul de față, putem vorbi despre o estimare pentru a avea o proiecție bugetară pentru anul acesta, dar și proiecția bugetară cerută de lege pe următorii trei ani. Costul va rezulta din negocieri, nu poate fi precis predeterminat acum. Estimarea bugetară este și a fost întotdeauna de 1,6 miliarde de euro, cu TVA inclus, cu acele sisteme și suportul logistic inițial. Ne uităm aici la un acord cadru care s-ar desfășura pe durata a șapte ani. Evident, efortul bugetar ar fi împărțit pe următorii patru ani. Deci e vorba de o estimare pentru rațiuni de prindere bugetară, nu de un cost propriu zis.

Este suficientă alocarea a 2% din PIB pentru achizițiile de care Armata are nevoie? Care ar fi bugetul optim?

Mihnea Motoc: Nu cred că un ministru al Apărării de la noi sau din altă parte poate să se declare vreodată satisfăcut de o alocare, chiar și determinată prin raportare la PIB, cum este acest obiectiv de 2 la sută. Eu cred însă că trebuie să avem în vedere… e destul de dificil să umpli cu achizițiile utile și necesare pentru armata noastră un salt de câteva fracțiuni procentuale, care nu este un salt neglijabil. Cred că este foarte important că avem acord politic național pe acest doi la sută, nu numai pentru 2017, dar și pentru perspectiva deceniului care urmează și mai trebuie să observăm aici faptul că PIB-ul nostru este într-o expansiune constantă, continuă. Avem o creștere economică substanțială în 2016, este cea mai mare creștere economică prognozată în Uniunea Europeană. Ținând cont de toate aceste elemente, cred că este un angajament solid și care ne permite îndeplinirea obiectivelor pe care ni le-am propus anul acesta și în perspectiva 2026-2027.

În ceea ce privește militarii români, sunt în discuție noi proiecte?

Până acum și în prezent se procedează la compensarea chiriilor suportate de militari, după anumite criterii, în anumite limite. Este un efort bugetar considerabil și în plus el generează efecte doar provizorii. Criteriile, oricât de atent ar fi ele definite, nu vor face să nu existe discuții în privința lor. Din aceste motive, împreună cu specialiștii din minister, am gândit că este mai logic, mai productiv și mai bine pentru bugetul nostru să lansăm un proces de înlocuire treptată a compensării chiriilor cu punerea la dispoziție a unor locuințe de serviciu pentru militarii noștri. Este un element esențial în cadrul a ceea ce numim calitatea vieții pentru personalul militar și deopotrivă un element important pentru atractivitatea profesiei militare, posibilitatea de a avea astfel de locuințe. Începem anul acesta cu un pilot, cu o achiziție a unui număr mai limitat de locuințe. Cred că esențial este să lansăm procesul, să arătăm că este fezabil, urmând ca pe o plajă de circa 10 ani să ajungem la înlocuirea completă a resurselor destinate compensării chiriilor prin construirea unui portofoliu suficient de locuințe la dispoziția cadrelor noastre. Anul acesta ne propusesm achiziționarea a 250 de unități locative. Planurile noastre au fost un pic schimbate de realitatea de pe piață, dar suntem în măsură să lansăm un număr de 158 de asemenea unități. Pentru început în șase garnizoane, în București, Focșani, Iași, Buzău, Pitești și Craiova. Din aceste 158 de unități, 100 sunt în București. Nu este un număr foarte mare, dar este un început. În plus față de această abordare pe care am menționat-o, pe parcurs vom putea proceda la dobândirea de locuințe noi inclusive prin construcție. Avem posibilitatea să valorificăm o expertiză și un potențial de proiectare care există la nivelul instituției noastre și de asemnea în aceeași categorie de preocupări intră și ideea de a începe să dezvoltăm baze militare cu facilități sociale integrate, cum vedem în alte armate, în primul rând la americani, care au foarte bine pus la punct acest concept și sperăm să putem să lansăm cât de curând un prim astfel de proiect de baze militare cu toate facilitățile care să permită autonomie deplină pentru militarii aflați în aceste baze și pentru familiile lor.